Depresia este o tulburare care implica dispozitia, gândurile dar si corpul unei persoane. Afecteaza modul în care aceasta manânca si doarme, simte si gândeste despre ea. Nu este doar o stare de tristete trecatoare sau o stare de slabiciune personala. Fara tratament simptomele pot dura saptamâni, luni sau chiar ani. Un tratament adecvat îi ajuta pe cei mai multi cu stari depresive.


Sunt trei tipuri de tulburari depresive: depresia majora, distimia si tulburarea bipolara.

Depresia majora presupune o combinatie de simptome care interfera cu abilitatea de a lucra, studia, dormi, mânca si a se bucura de activitati care altadata îi placeau. Astfel de episoade care dizabiliteaza o persoana pot avea loc o data sau de mai multe ori în timpul vietii.

Distimia implica simptome cronice care nu dizabiliteaza persoana, dar o tin în afara unei bune functionari, în special la nivel afectiv. Multe personae cu distimie experimenteaza si episoade majore de depresie la un moment dat în viata.

Tulburarea bipolara (maniaco-depresiva) este caracterizata prin schimbarea ciclica a starilor: manie si depresie. Aceste schimbari de stare pot fi dramatice si rapide, dar adesea sunt graduale. În episodul maniacal, individul poate fi superactiv, foarte vorbaret si cu o mare cantitate de energie. Mania adesea afecteaza gândirea, judecata si comportamentul social, cauzând probleme serioase si comportamente jenante la nivel social. Individul se poate simti exaltat, ia decizii nesabuite fie profesional, fie personal. Netratata, mania poate conduce la o stare psihotica (de pierdere a simtului realitatii).

Simptome

Nu toate simptomele de mai jos sunt prezente; la unele persoane se manifesta mai putine, la altele mai multe. Severitatea simptomelor variaza de la individ la individ si de asemenea ele se pot manifesta diferit de-a lungul timpului la acelasi individ.

Starile depresive pot prezenta urmatoarele simptome:
- tristete, anxietate, stari de gol interior;
- atitudini pesimiste si lipsa de speranta;
- sentimente de vinovatie, lipsa de valoare si neajutorare;
- lipsa interesului sau a placerii pentru actiuni si hobby-uri care altadata îi placeau, inclusiv sex;
- energie scazuta, stare de oboseala;
- dificultati de concentrare în luarea deciziilor;
- stari de insomnie – se trezeste foarte devreme sau doarme mai mult dimineata;
- pierderea apetitului si a greutatii, sau mananca mai mult si castiga în greutate;
- gânduri si încercari de suicid;
- iritabilitate si neliniste;
- simptome fizice persistente, care nu raspund la tratamentul medicamentos (dureri de cap, tulburari digestive, dureri cronice, etc).

Starile de manie au urmatoarele simptome:
- exaltare excesiva sau anormala;
- iritabilitate neobisnuita;
- nevoie scazuta de somn;
- grandiozitate;
- vorbeste mult;
- trece de la o idee la alta;
- dorinta sexuala exagerata;
- cresterea energiei;
- judecata superficiala;
- comportament social neadecvat.

Cauze

Sunt cazuri în care depresia se manifesta la mai multe generatii (deci este posibil ca o anumita vulnerabilitate biologica sa fie mostenita), în special în cazul tulburarii bipolare. Si depresia majora se poate manifesta din generatie în generatie, desi sunt situatii când nu exista un istoric al depresiei în familie. Adesea depresia este asociata cu schimbari la nivelul structurii sau functionarii creierului.

Persoanele cu stima de sine scazuta, care au o atitudine pesimista în general sau care sunt deja coplesite de stres sunt predispuse la depresie. Cercetari recente au aratat ca schimbarile fizice pot fi acompaniate de schimbari mentale. Boli fizice precum atacul de inima, cancerul, tulburarile hormonale, boala Parkinson pot cauza tulburari depresive, facând persoana bolnava apatica si fara dorinta de a avea grija de nevoile ei fizice, prelungind astfel perioada de recuperare. Deasemenea, o pierdere serioasa, relatii dificile, probleme financiare sau orice schimbare în viata (dorita sau nedorita) poate atrage dupa sine un episod depresiv.

Adesea o combinatie de factori genetici, psihologici si de mediu sta la baza unei tulburari depresive.

Depresia la femei

Statistic depresia este prezenta într-un procent dublu la femei fata de barbati. Multi factori hormonali pot contribui la rata depresiei la femei: schimbari menstruale, graviditatea, avortul, perioada postpartum, menopauza. Femeile fac fata si la alte stres-uri cum ar fi: responsabilitati la serviciu si acasa, sunt mame singure, au grija de copii si de parinti în vârsta.

Multe femei sunt în mod special vulnerabile dupa nasterea unui copil. Schimbari fizice si hormonale, ca si noile responsabilitati pot fi factori care duc la depresia portpartum la anumite femei. Daca anumite stari trecatoare de melancolie sunt comune pentru noile mamici, un episod depresiv nu este normal si implica o interventie activa. Este nevoie de suport din partea medicului si a familiei pentru a o ajuta sa-si recapete atât starea de bine fizica si psihica, cât si abilitatea de a avea grija si a se bucura de copil.

Depresia la barbati

Desi depresia este mai putin prezenta la barbati decât la femei, acestia admit mai greu ca sufera de depresie si chiar si doctorii o suspecteaza mai putin. Rata suicidului este de 4 ori mai mare la barbati, desi sunt mai multe femei care au aceasta tentativa. Depresia barbatilor este adesea mascata de alcool si droguri sau de obiceiul acceptat social de a munci în mod excesiv.

Depresia se manifesta la barbati nu prin lipsa de speranta si neajutorare, ci prin iritabilitate, furie si descurajare. De aceea depresia poate fi foarte dificil de recunoscut la barbati. Chiar si atunci când un barbat îsi da seama ca este deprimat, va fi mai putin dornic decât o femeie sa ceara ajutor.

Depresia la batrâni

Exista ideea gresita ca e normal ca batrânii sa se simta deprimati. Dimpotriva, multi oameni în varsta sunt multumiti de viata lor. Uneori totusi când depresia se manifesta poate fi neluata în considerare, ca o parte normala a procesului de îmbatrânire.

Depresia la batrâni, nediagnosticata si netratata, cauzeaza multa suferinta fara rost atât pentru familie cât si pentru persoanele în cauza, care altfel ar avea o viata normala.

Cand merg la doctor, ei prezinta de obicei simptomele fizice, dat fiind ca persoanele în vârsta sunt adesea refractare la discutii despre sentimentele de tristete, lipsa de speranta, pierderea interesului în activitati care altadata le placeau, sau despre sentimentele de durere prelungita dupa o pierdere. Odata ce diagnosticul de depresie a fost pus, tratamentul pe baza de medicamente si / sau psihoterapia poate ajuta persoana depresiva sa se întoarca la o viata normala.

Studiile au aratat ca depresia la vârste înaintate poate fi tratata cu psihoterapie.

Diagnosticul depresiei

Primul pas pentru a urma un tratament adecvat pentru depresie este examinarea fizica de catre medic. Anumite medicamente si anumite stari, precum o infectie virala, pot cauza aceleasi simptome ca si depresia, iar medicul trebuie sa elimine aceasta posibilitate prin examen clinic si teste de laborator. Daca este eliminata cauza fizica pentru depresie, atunci trebuie facuta o evaluare psihologica.

O evaluare psihodiagnostica trebuie sa includa o istorie completa a simptomelor:
- când au început, cât au durat, cât de severe au fost, daca pacientul le-a mai avut, daca au mai fost prezente ce tratament a urmat, etc;
- pacientul consuma alcool sau droguri, a avut sau are gânduri de suicid;
- au existat cazuri în familie, au fost tratate sau nu.

Tratamentul consta atât în tratament medicamentos (conform cu indicatiile unui medic psihiatru), cât si în psihoterapie. În formele mai usoare de depresie este suficienta psihoterapia. În majoritatea formelor de depresie este indicat un tratament combinat (medicatie si psihoterapie).

FaLang translation system by Faboba