Atacul de panica

Ce este un atac de panica ?

Un atac de panica se caracterizeaza prin episoade neasteptate si repetate de teama intensa acompaniata de simptome fizice care includ dureri în piept, palpitatii, dificultati de respiratie, ameteli, dureri abdominale. Aceste senzatii sunt asemanatoare cu cele ale unui atac de inima.

Multe persone cu atacuri de panica experimenteaza stari de anxietate între episoadele de panica. Se întâmpla frecvent ca aceste persoane sa manifeste fobii în legatura cu locurile sau situatiile în care au avut loc atacurile de panica, precum supermarket-urile sau diferite situatii din viata de zi cu zi.

Odata ce frecventa atacurilor creste, persoana începe adesea sa evite situatiile în care simte ca ar putea avea alt atac de panica sau situatiile în care nu poate cere ajutor. Aceasta evitare poate evolua catre agorafobie - incapacitatea de a merge în afara locurilor cunoscute si sigure din cauza fricii intense si a anxietatii.

De obicei atacurile de panica apar în prima parte a maturitatii, dupa vârsta de 25 de ani.

Cum se manifesta un atac de panica ?

Putem spune ca o persoana sufera de atac de panica daca a experimentat fie 4 atacuri de panica într-o perioada de 4 saptamâni, fie unul sau mai multe atacuri de panica urmate de cel putin o luna de teama permanenta ca va urma altul.

În timpul acestor atacuri, cel putin 4 din urmatoarele simptome ajung la un maximum în decursul a 10 minute:

- Palpitatii, batai ale inimii sau cresterea pulsului
- Transpiratie
- Tremuraturi
- Senzatia ca nu poate respira, ca nu are aer
- Senzatia de sufocare
- Durere în piept sau disconfort
- Greata sau disconfort abdominal
- Ameteala, lesin, nesiguranta
- Detasare de sine sau sentiment de irealitate
- Teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
- Teama de a muri
- Amorteala sau furnicaturi
- Frisoane

Care este cauza atacurilor de panica ?

Nu exista un singur raspuns la aceasta întrebare. Ereditatea, factorii biologici, evenimentele stresante de viata, un mod de a gândi catastrofic sau care exagereaza reactiile normale ale corpului, toate au un rol în declansarea unui atac de panica.

Unii subliniaza rolul factorilor biologici, iar altii considera ca atacurile de panica nu au loc în absenta unor experiente din copilarie si a unui conflict psihic.

Aceste persoane se nasc cu o iritabilitate neurofiziologica, manifestându-se de foarte timpuriu ca o teama. Ca si copii, aceste persoane se tem de situatii noi si nefamiliare. Parintii lor, probabil anxiosi sau predispusi ei însisi sa intre în panica, esueaza în a facilita copiilor lor capacitatea acestora de a se adapta la mediu si exacerbeaza natura tematoare a copiilor.

Copilul se simte amenintat si sufocat de comportamentul parintilor si în acelasi timp devine si hiperdependent de ei.

În adolescenta devine dornic sa faca pe plac si în acelasi timp are resentimente fata de autoritate.

La un moment dat, în prima parte a maturitatii se întâmpla ceva ce implica de obicei o figura autoritara care determina un puternic sentiment de furie. Deja predispusi la teama, ei devin foarte speriati de intensitatea sentimentelor lor. Furia este însotita si de un raspuns fizic - batai de inima mai puternice, transpiratie, anxietate - si aceasta atrage dupa sine si o reactie de lupta sau fuga în creier - adica un atac de panica.

Din acest moment intra într-un cerc vicios. Teama de un alt atac conduce la mai multa vulnerabilitate psihologica; aceasta, la rândul ei, conduce la mai multa teama care poate determina un atac de panica.

Pentru anumite persoane atacurile de panica pot avea loc doar pentru o perioada scurta de timp dupa care nu mai apar niciodata. Pentru altele, acest lant fara sfârsit al fricii si panicii poate continua ani întregi, distrugându-le abilitatea de a functiona normal.

Majoritatea pacientilor cu astfel de probleme se descriu ca fiind timizi si speriati ca si copii, iar pe parintii lor ca fiind sufocanti, critici si exagerati în cererile acestora fata de ei. Foarte multi au probleme mai târziu cu hiperdependenta si teama de autoritate.

În ce consta tratamentul ?

Tratamentul include atât medicatie cât si psihoterapie. Combinatia celor doua s-a dovedit a fi cea mai eficienta în multe cazuri. Se poate renunta treptat la medicatie si sunt si cazuri în care psihoterapia este suficienta. Un tratament bazat doar pe medicatie nu este eficient, dimpotriva poate crea dependenta, marind o data în plus starea de dependenta a persoanei. Tratamentul medicamentos trebuie urmat întocmai dupa indicatiile medicului psihiatru.

Acest gen de tratament (psihoterapie si medicatie) reduce sau chiar previne atacurile de panica într-un procent de 70-90%. Multi pacienti arata un progres semnificativ dupa primele saptamâni de psihoterapie. Pot aparea si recaderi, dar pot fi tratate adesea în mod eficient ca si primul episod.